Metamorfoze


Eu sunt TOAMNA
Și în privirea mea
Adun acele roade
Ce viața-n ea țineau.
Eu trec peste grădini cu fuste ruginii
Tot eu pornesc vârtejuri ce lasă ulițe pustii.
Da, eu sunt TOAMNA
Și soarele în păr
Îți dă putere când florile în juru- ți mor.
Tot eu alerg prin munți și-i dezgolesc
Eu sunt aceeași TOAMNĂ
Ce-n ochii tăi privesc!

Copyright: Clarisa Iordache

ASTRA - SIBIU

Casele, despuiate de blăni, își poartă tăcerile peste ulițe. 
de peste zări, soarele, dezbrăcat de nori, aruncă peste ele, sulițe.

Porțile n-au mai vorbit demult. Iar tălpile pline de țărână șoptesc mocnit.
Cine a venit? Cine din loc, pentru noi s-a urnit?

E vântul.
Peste hornuri s-a așternut toamna. Sobele își așteaptă imboldul.
Sunt fluturi târzii ce în frenezia lor, își lasă în urmă podul.

Roți grele scrâșnesc a veacuri întoarse cu furca și păstrate în clăi.
De ape, toate au secat așteptându-și priviri, de la noi.
Pășim desculți într-o lume stătută
În care doar veșnicia vorbește, de parcă natura ar fi mută.

Iar morile, macină carii trosnind în măsele greoaie
Sămânța vremii ce sub boltă, timpul îndoaie.
© Isa Iordache 




Merzouga Desert, Morocco, Africa

O umbră se-nchide în mine, 
O umbră prin mine trecu.
O umbră în viață mă ține
Și umbra aceea ești TU!